Sursa:razzor7

Un concert în memoria lui Michael Jackson va avea loc la O2 Arena din Londra, pe 29 august, ziua în care starul ar fi împlinit 51 de ani, la eveniment urmând să participe fraţii acestuia din trupa Jackson 5, dar nu şi sora lui, Janet Jackson, informează femalefirst.co.uk.

Jermaine, Jackie, Tito şi Marlon Jacksonvor omagia memoria fratelui lor, Michael, prin două concerte sperciale, iar primul dintre acestea va avea loc pe 29 august, în ziua în care regretatul star ar fi împlinit 51 de ani.

Presa internaţională a scris şi că Janet Jackson ar fi trebuit să participe la acest concert-tribut. De altfel, potrivit presei internaţionale, ea urma să cânte în deschiderea concertelor pe care Michael Jackson trebuia să le susţină la O2 Arena din Londra, din 13 iulie.

Însă unul dintre agenţii de presă ai lui Janet Jackson a dezminţit informaţiile potrivit cărora renumita cântăreaţă americană va participa la aceste concerte.

Totodată, un prieten de familie a declarat pentru site-ul msnbc.com: "Janet are multe proiecte în prezent - face un film ("Why Did I Get Married Too") şi se implică în creşterea celor trei copii ai lui Michael. Aceste concerte nu au legătură cu ea şi ea respectă acest lucru. A fost întotdeauna o fire independentă".

Janet Jackson este mezina familiei Jackson şi a început să cânte alături de fraţii săi la vârsta de şapte ani. De-a lungul anilor, Janet Jackson a combinat cu succes cariera de cântăreaţă cu cea de actriţă, a lansat nouă albume de studio şi a vândut peste 100 de milioane de copii pe plan mondial, fiind inclusă de revista Billboard în topul zece al celor mai bine vânduţi artişti din istoria muzicii contemporane.

Michael Jackson a decedat pe 25 iunie, la vârsta de 50 de ani, în urma unui stop cardiac. Cauzele morţii starului american ar putea fi asociate cu dependenţa acestuia de medicamente calmante şi antidepresive, potrivit poliţiei din Los Angeles, care se ocupă de anchetă. Înmormântarea celebrului cântăreţ a fost amânată până la aflarea rezultatelor testelor toxicologice efectuate pentru a stabili cauzele decesului artistului.
Sursa : Mediafax

Pana in prezent, astronomii au identificat doua planete asemanatoare cu Jupiter si Saturn, ambele orbitand in jurul unei stele de doua mai mica decat Soarele. Oamenii de stiinta considera ca acesta este doar inceputul si ca exista o posibilitate destul de mare ca in indepartatul sistem solar sa existe si planete capabile sa sustina viata.

„Se pare ca planetele respective s-au format in acelasi mod in care s-au format si cele din sistemul nostru solar. In acest caz putem confirma faptul ca galaxia in care se afla Terra nu este unica”, subliniaza Dominik.

Noul sistem, botezat OGLE-2006-BLG-109L, se afla la circa 5000 de ani lumina de Pamant, iar faptul ca ca are mai mult de o planeta, reprezinta o caracterisitica rara, doar 10% dintre sistemele descoperite pana acum prezentand aceasta particularitate.
„Deocamdata, tehnologia actuala nu ne permite sa avansam atat de repede pe cat ne-am dori. Ne asteptam insa ca prima planeta locuibila sa fie descoperita peste numai cativa ani”, concluzioneaza Martin Dominik.
Sursa:DailyMail

Cu prilejul aniversarii a 40 de ani de la succesul misiunii Apollo 11, care a dus primii oameni pe Luna, NASA a lansat un film, restaurat digital, ce prezinta momente cheie din timpul “plimbarii” pe Luna a lui Neil Armstrong si Buzz Aldrin.

Totusi, oficialii NASA au recunoscut ieri ca filmul original nu mai exista. Inca din 2006, NASA recunoscuse ca nimeni nu reusise sa gaseasca inregistrarea originala.

Richard Nafzger, un inginer care a lucrat la NASA, supraveghind realizarea filmarilor in timpul misiunii Apollo 11, a cautat sa afle ce s-a intamplat cu filmele respective. A aflat unde ajunsesera, dar a aflat, de asemenea, ca au facut parte dintr-un lot de 200.000 benzi care au fost supuse unui proces de stergere magnetica, urmand a fi refolosite ulterior.

Au fost gasite copii bune ale inregistrarilor in mai multe arhive americane, iar filmul restaurat digital de catre firma Lowry Digital pentru NASA a fost realizat pe baza acestor copii.

Secventele restaurate pot fi vazute aici.

Dar faptul ca inregistrarile originale au fost distruse da apa la moara teoriilor conspirationiste care sustin ca programul de explorare in cadrul caruia NASA ar fi trimis oameni pe Luna de 6 ori intre 1969 si 1972 ar fi fost o inscenare.

Cu siguranta aselenizarea ramane unul dintre cele mai controversate subiecte ale secolului. Anul acesta pe 20 iulie s-au implinit 40 de ani de cand 500 de milioane de oameni au umrarit cu sufletul la gura cea mai mare "realizare" a omenirii de pana atunci, aselenizarea primei nave cu echipaj uman pe luna. Celebra expresie a celui mai cunoscut astronaut Neil Amstrong "Un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire", a facut inconjurul lumii in cel mai scrut timp. Suspiciunile si-au facut loc in inimile oamenilior odata cu primele analize amanuntite ale imaginilor selenare, si imediat o intrebare a incoltit in mintea fiecaruia... A ajuns Amstrong pe Luna sau totul a fost doar o farsa uriasa cu implicatii planetare?

Ideea marii pacaleli a aselenizarii nu este una noua. La numai cativa ani dupa eveniment, popularitatea acestei idei nu era intrecuta decat de asasinarea presedintelui J.F. Kennedy si de misterul Zonei 51. In fapt, adepti ai teoriei conspiratiei si-au expus parerea inca de la inceputul anilor '70 si, cu atat mai mult, explicatiile oficialilor NASA au lasat de dorit. Poate de aceea, unul din cinci americani este convins astazi ca totul nu a reprezentat decat o farsa tributara conditiilor politice ale vremii si ca expeditia Apollo 11 a fost regizata intr-un studio secret din Nevada. Si totusi, de ce ar fi inscenat una dintre marile puteri ale lumii ideea unei expeditii care nu avusese loc? Ar putea sa para absurd, insa o simpla privire aruncata in contextul geopolitic al acelor vremuri poate oferi o explicatie mai mult decat plauzibila. Statele Unite ale Americii pierdusera startul in cursa spatiala, iar Uniunea Sovietica parea sa conduca detasat in toate domeniile. Prima capsula spatiala trimisa in afara atmosferei terestre, primul animal lansat in spatiu, primul om si primul echipaj de trei persoane care ajungeau pe orbita terestra precum si primul modul fara echipaj, Luna2, care ajungea pe satelitul natural al Terrei, toate realizari sovietice, constituiau suficiente motive de ingrijorare pentru Statele Unite. Conform adeptilor teoriei conspiratiei, Statele Unite ale Americii se aflau in punctul in care trebuiau sa demonstreze cu orice pret ca poseda o tehnologie superioara celei sovietice, iar singurul mod in care puteau face acest lucru era sa trimita un om pe Luna, premiul care lipsea din vitrina Uniunii Sovietice. Aveau, insa, statele americane tehnologia necesara transportarii dus-intors a unui echipaj uman pe Luna? Raspunsul este unul disputat chiar si in zilele noastre.In aceeasi ordine de idei, Descopera.ro isi propune sa va reaminteasca o parte a celor mai importante controverse legate de expeditia americana din 1969, controverse a caror rezolvare este departe de finalizare chiar si dupa 40 de ani de la nasterea acestora.

Lumini, umbre si lipsa stelelor
Poate cel mai important argument al celor care contesta existenta misiunii Apollo11 este cel legat de lipsa stelelor din imaginile oferite de NASA. Spatiul apare in fotografii ca un imens fundal negru. Cum ar putea fi posibil acest aspect cu atat mai mult cu cat Luna nu are o atmosfera care sa obtureze vizibilitatea astrilor? Este greu de crezut ca un „eventual” regizor ar fi uitat sa „aprinda” stelele din studio. Contestatarii sustin ca pozitia stelelor vazute de pe Terra ar fi tradat pozitia reala a astronautilor, caz in care s-a optat pentru eliminarea acestora din fundal.Oficialii NASA au negat vehement aceasta posibilitate si au sustinut faptul ca lumina solara, extrem de puternica pe suprafata selenara, este capabila sa obtureze orice imagine a stelelor. Acelasi lucru se intampla, sustin oamenii de stiinta americani, in momentul in care ai incerca sa fotografiezi cerul pe timpul noptii, intr-un oras puternic iluminat. Singura posibilitate ca stelele sa devina vizibile ar fi aceea ca un astronaut sa realizeze fotografiile pe partea intunecata a Lunii. Explicatia NASA pare, la prima vedere, in masura sa explice lipsa stelelor din fotografiile oficiale. Cu toate acestea, niciun aparat de fotografiat nu ar fi rezistat caldurii solare si radiatiilor puternice care lovesc suprafata Lunii. Motivul pentru care acest lucru nu s-a intamplat? „Atat Apollo 11 cat si celelalte misiuni care au avut loc pana in 1972 au fost efectuate la primele ore ale diminetii lunare”, argumenteaza cercetatorii americani.Desi privita cu scepticism, aceasta explicatie a oamenilor de stiinta a nascut, la randul ei, noi controverse. Cum a fost posibil ca umbra navetei spatiale sa se propage inca din timpul zborului pe o suprafata extrem de intinsa a Lunii. Si, mai mult, daca luminozitatea solara a fost atat de puternica incat sa impiedice vederea stelelor, asta la primele ore ale diminetii, cum se explica faptul ca umbrele astronautilor au forme, lungimi si directii diferite? Iar ca misterul sa se adanceasca, cum poate fi explicat faptul ca, desi acoperit de umbra, modulul selenar lasa clar sa se vada insemnele oficiale ale Statelor Unite ale Americii?In opinia cercetatorilor, terenul accidentat poate da nastere unor jocuri de lumini si umbre chiar si atunci cand este vorba de mai multe obiecte sau persoane care stau una in apropierea celeilalte; o explicatie care nu a reusit inca sa convinga pe multi de veridicitatea sa.
Piatra „C” si steagul american
Una dintre imaginile care au reusit sa socheze auditoriul a fost cea a rocii pe care apare litera „C”, ca si cum aceasta ar fi facut parte dintr-un decor prestabilit. Ca un argument in plus pentru adeptii teoriei conspirationiste, asemenea marcaje sunt comune in studiourile de la Hollywood, acolo unde obiectele de recuzita sunt insemnate cu litere, de la A la Z, si nu cu numere asa cum s-ar fi asteptat cineva. Care a fost reactia NASA in fata acestei dovezi? „Litera C de pe roca in discutie este doar o iluzie optica. Cel mai probabil, un minuscul fir de par a creat imaginea literei”. Si cu toate acestea, pozitionarea literei pe suprafata rocii precum si faptul ca nicio alta fotografie nu prezinta asemenea anomalii a creat valuri de scepticism in randul publicului avid de informatii.Ca si cum dovezile contestatarilor nu erau deja in numar mare, o alta imagine, de data aceasta din filmul realizat la fata locului de astronautii americani, arata steagul Statelor Unite ale Americii fluturand in momentul arborarii acestuia pe suprafata Lunii. Cum Luna nu are o atmosfera, steagul ar fi trebuit, cel mult, sa stea nemiscat pe suportul special creat pentru a-l tine intins. Motivatia oamenilor de stiinta, prin care miscarea drapelului ar fi fost impregnata de astronauti, pare, in opinia scepticilor, doar o justificare lipsita de temei.

Firele invizibile si miscarile in „slow-motion’” ale astronautilor
Exista si in prezent voci care sustin ca astronautii au fost ajutati de fire extrem de subtiri in miscarile de pe presupusa suprafata a Lunii. Pentru a recrea efectul gravitatiei lunare si pentru a da impresia ca astronautii plutesc prin aer, NASA ar fi realizat filmul cu miscari „slow-motion”. Scepticii au mers pana acolo incat au realizat in aceste conditii un film similar, asemanarile dintre acesta si cele realizate de astronauti fiind izbitoare. Explicatia oficialilor NASA nu a fost, nici de aceasta data, in masura sa multumeasca pe toata lumea. Oamenii de stiinta au cerut scepticilor sa dea atentie prafului lunar si a modului in care acesta revine imediat la sol in urma miscarii membrilor expeditiei. In mod normal, pe Terra, argumenteaza cercetatorii, praful s-ar fi ridicat si s-ar fi imprastiat prin atmosfera. Refacerea conditiilor de pe Luna ar necesita un efort extrem de mare, chiar si pentru standardele actuale.Nimeni nu a mentionat, insa, ca este imposibil.
De ce nu exista dovezi?
Argumentele celor care nu cred ca prima aselenizare ar fi loc in 1969 pot umple, fara probleme, paginile mai multor volume. Lipsa, in 1969, a unei tehnologii capabile sa asigure o calatorie pe Luna pentru un echipaj uman, absenta dovezilor concrete, fragilitatea modulului din imagini, lipsa din discutii a centurii Van Allen si a radiatiilor ucigatoare ale acesteia, disparitia misterioasa a unora dintre cei implicati in proiectul Apollo 11 precum a si a unor informatii originale, dar si refuzul NASA de a oferi imagini ale primului loc in care a aselenizat un echipaj uman nu reprezinta decat motive in plus pentru a intretine suspiciunile. Un ultim argument din partea „conspirationistilor” este cel legat de misiunea spatiala a Agentiei Spatiale Europene (ESA) din 3 septembrie 2006. Desi modulul european, SMART-1, s-a prabusit pe suprafata Lunii, acesta a putut oferi fotografii ale urmelor primei aselenizari. Cu toate acestea, ESA a refuzat sa faca publice orice imagini obtinute in timpul misiunii. Sa fie, oare, suficiente dovezile celor care sustin ca aselenizarea din 1969 nu a fost altceva decat o farsa? Ne aflam in fata unui exemplu clar de conspiratie? Poate ca nu vom afla niciodata. Cert este ca atat cei care cred cat si cei care nu cred in veridicitatea informatiilor oferite de NASA inca asteapta o dovada concreta a misiunii care ar fi avut loc in 1969.Va propun spre vizualizare urmatorul film documentar din care dumneavoastra veti treage concluziile.